Povestea monolitului Hattusa: Care este originea „pietrei dorințelor”
Printre ruinele unei civilizații străvechi, un element se distinge. În mijlocul ruinelor Marelui Templu de la Hattusa, situat în Turcia modernă, se află un obiect care atrage atenția: un mare monolit din nefrit, sculptat în forma unui cub.
Originea monolitului Hattusa
Piatra, numită „piatra dorințelor” de către localnicii din zonă, a fost găsită în ruinele imperiului hitit care s-a stabilit în această zonă începând cu anul 2000 î.Hr. și a devenit una dintre puterile dominante din Orientul Mijlociu până în 1340 î.Hr. Capitala, Hattusa, probabil a găzduit între 40.000 și 50.000 de locuitori la apogeul civilizației și a fost locul mai multor temple, reședințe regale și fortificații, înainte de a fi abandonată treptat în decursul câtorva decenii în jurul anului 1200 î.Hr.
Multe dintre aceste structuri de monoliți au supraviețuit (cu toate că într-o stare precară) până în prezent, inclusiv Marele Templu și bucata misterioasă de nefrit din interiorul acestuia. Din păcate, există puține indicii despre scopul original al pietrei.
„Piatra verde este foarte diferită de alte pietre din acest sit arheologic și de aceea atrage atenția în acest fel,” a declarat arheologul Andreas Schachner pentru agenția Anadolu în 2019.
„Această piatră este serpentinit sau nefrit (jade). Este un fel de piatră care poate fi găsită în zonă. Nu este o piatră atât de specială, dar este remarcabil că este conservată în mod monolitic„.
Semnificație religioasă
De asemenea, au fost făcute sugestii că piatra ar fi putut avea o semnificație religioasă, având în vedere cultele prevalente în Imperiul Hitit, așa cum se vede în așezarea învecinată Alaca Höyük.
„În perioada mai târzie a Imperiului Hitit, Alaca Höyük pare să fi devenit un centru major de cult,” scrie arheologul Damien Stone în cartea sa „Hititii: Civilizații Pierdute”, adăugând că înregistrările hitite antice dau indicii că situl era probabil dedicat unei zeițe a Soarelui.
„Nu s-a găsit încă nicio inscripție care să identifice numele său antic, dar cel mai probabil candidat este Arinna, orașul zeiței Soarelui”.
Cu toate acestea, pietre similare nu au fost găsite în ciuda abundanței de nefrit din zonă, sugerând că roca nu ar fi avut o semnificație deosebită. Scopul final rămâne necunoscut, iar aceasta ar putea fi pur și simplu servit drept bază pentru o statuie.
Cu excepția unor descoperiri semnificative la sit sau în zonele din jur, probabil nu vom ști niciodată adevăratul său scop. Dar putem spune cu încredere că nu îndeplinește nicio dorință.